Putregaiul alb
(Sclerotinia sclerotiorum - Lib deBary)

03.11.2014

 

Putregaiul alb este cauzat de o ciupercă de la nivelul solului şi poate duce la pierderi semnificative de producţie.

Germinarea ciupercii în sol este influenţată direct de condiţiile de mediu - temperaturi şi umiditate ridicate în perioada de înflorire. Putregaiul alb poate rămâne în sol timp de mai mulţi ani (7-12 ani) şi este întâlnit la mai multe plante de cultură, inclusiv alte specii de Brassica, leguminoase, cartof, soia, sfeclă pentru zahăr şi alte legume rădăcinoase.

 

      

 

Simptome

Simptomele putregaiului alb survin la sfârşit de mai, început de iunie. La 10-14 zile după infectare, pe tulpini apar leziuni decolorate (20-30 cm) unde epiderma se poate exfolia. Pe aceste leziuni se dezvoltă o ciupercă albă, pufoasă. Tulpinile afectate se usucă şi devin fragile. În interiorul acestora se dezvoltă scleroţi, iniţial de culoare albă care apoi devin negri şi duri. Putrezirea ţesutului în zona infectată poate duce la aplecare/frângere şi îmbătrânirea prematură a plantei, provocând pierderi de recoltă.

 

Ciclul biologic

Scleroţii germinează primăvara formând apotecii de culoare galben-maronie în aprilie-mai care produc spori ce vor infecta plantele de rapiţă. Infecţia este mare dacă eliberarea ascosporilor coincide cu perioada de maximă înflorire. Aceştia infectează plantele din jur prin intermediul resturilor de ţesut afectat sau prin petalele căzute care se lipesc de tije şi de ramuri.

 

 

Combatere

Respectarea rotaţiei culturilor (4-7 ani); sămânţă liberă de Sclerotinia; microclimatul favorabil infecţiei poate fi evitat utilizând densităţi mai mici şi o combatere eficientă a buruienilor; aplicare de fungicide la căderea timpurie a petalelor conferă de obicei un control bun al acestei boli.