Gărgăriţa pătată

22.04.2015

Gărgărița Pătată

 

Descriere

Adultul are 3-3,5 mm lungime, de culoare neagră, acoperit cu solzi şi perişori cenuşii. Pronotul este prevăzut cu o dungă longitudinală albicioasă. Elitrele prezintă în regiunea scutelului o pată albă, caracteristică. Rostrul este lung, puţin îngroşat la vârf. Antenele sunt proeminente. Larva, apodă, are 5-6 mm lungime, de culoare albă sau alb-gălbuie, translucidă, iar capul galben-deschis.

 

Biologie

Iernează în stadiul de adult pe sub bulgării de pământ, în mulci, taluzuri, pe sub frunzele căzute sau în frunzarul pădurilor. Dăunătorul are doar o generaţie pe an; câteodată, în anii favorabili, chiar şi 2 generaţii. Adulţii hibernanţi părăsesc locurile de iernare la temperaturi de 12–15°C pe crucifere spontane, iar când temperatura ajunge la 18–20°C migrează în cultură. Larvele sapă galerii în peţiolul frunzelor şi tulpini, atac asociat frecvent cu cel al larvelor de Ceutorhyncus napi. La maturitate, larvele părăsesc locul de hrănire, se retrag în sol unde se împupează (iulie-august).

 

Gărgărița Pătată  Gărgărița Pătată

 

Mod de dăunare

Dăunătorul atacă cruciferele cultivate şi spontane, dar pagubele cele mai mari se înregistrează la rapiţă şi la varză. În urma atacului, vigoarea plantelor scade, frunzele se usucă şi cad, iar tulpinile se rup cu uşurinţă în dreptul galeriilor. La rapiţă, tijele florifere se veştejesc şi nu mai fructifică.

Dăunătorul produce pagube mai mari în culturile de rapiţă de primăvară.

 

Prevenire şi combatere

Distrugerea plantelor gazdă pe care se dezvoltă dăunătorul, rotaţia culturilor, folosirea de sămânţă sănătoasă. Se pot folosi substanţe omologate conform CODEX.