Puricele albastru al rapiţei
Psylliodes chrysocephala L.

20.04.2015

Puricele albastru al rapiței

 

În ţara noastră, dăunătorul este întâlnit în majoritatea zonelor cultivatoare de rapiţă. Are o apariţie ciclică, având o intensitate mai mare a atacului o dată la nouă ani. Psylliodes chrysocephala L. este o insectă iubitoare de răcoare.

 

Descriere

Adulţii au lungimea de 3-4,5 mm, se deosebesc prin culoarea lor verde-albăstruie cu luciu metalic. Au antene lungi, picioare mari în spate şi sar foarte rapid dacă sunt deranjaţi. Se pot întâlni adulţi cu aripi brun-deschis. Larvele pot ajunge până la 7 mm lungime, au corpul pestriţ, iar capul şi coada sunt negre. La o privire atentă, se văd şi cele 3 perechi de picioare şi o placă anală brun-închisă, terminată cu 2 spini.

 

Biologie

Puricele albastru al rapiţei are o singură generaţie pe an. Apogeul apariţiei adulţilor este la sfârşitul lunii septembrie, când mănâncă frunze şi lăstari. După aproximativ două săptămâni, femelele încep depunerea pontei la 1-2 cm adâncime în sol în apropierea plantei. Ouăle sunt depuse în sol în jurul plantelor, eclozarea putând avea loc în orice moment începând cu octombrie, în funcţie de temperatură.

 

 

Larvele perforează peţiolurile frunzelor inferioare şi lasă în urmă rosături cicatrizate. De acolo, în iernile blânde, acestea pot să pătrundă în vârfurile lăstarilor.

În anii favorabili, o parte dintre larve pot fi complet dezvoltate încă din toamnă. Acestea pătrund în sol la începutul iernii sau în aprilie/mai pentru împupare. În iernile blânde, depunerea pontei continuă astfel că în primăvară pot fi întâlnite larve de vârste diferite.

 

Mod de dăunare

Atacul purecilor adulţi survine în vetre, toamna devreme, provocând perforaţii la nivelul cotiledoanelor de rapiţă, reducând mult vigoarea plantulelor.

Daunele cele mai importante sunt produse de către larve care rod tuneluri prin peţiolul frunzelor şi tulpini în care, deseori pătrunde apa ce îngheaţă şi duce la crăparea acestora.

 

  

 

 

Aceste zone reprezintă porţi de intrare pentru o serie de ciuperci patogene ca Phoma lingam şi Verticillium longisporum. Pe fondul unei vigori mult slăbite de atacul adulţilor, larvele de Psylliodes pot provoca uneori moartea plantelor de rapiţă.

 

Prevenire şi combatere

Arătura, distrugerea plantelor spontane ce sunt gazde pentru purici, folosirea echilibrată a îngrăşămintelor şi irigarea pentru dezvoltarea viguroasă a plantelor, constituie măsuri de prevenire a atacurilor severe ale dăunătorului şi reducerea rezervei biologice.

În etapa de germinare, combaterea puricilor se realizează când este roasă peste o zecime din frunze. Zborul trebuie monitorizat cu ajutorul capcanelor galbene, iar când populaţiile de pureci sunt foarte mari, trebuie aplicat şi un insecticid de tipul piretroizilor. Combaterea chimică a larvelor trebuie efectuată în lunile septembrie-octombrie fiind nevoie de unul, uneori două tratamente cu unul dintre produsele recomandate. Momentul optim pentru aplicarea tratamentului este atunci când numărul puricilor prinşi în capcanele galbene este peste sau sub pragul economic de dăunare şi control (PED). Pragul de dăunare este la 2-3 larve pe plantă, la 70% din plante sau la un număr de 50 de purici prinşi în capcane.