Ziarul DEKALB
Atuurile rapiţei
Încep acest articol pornind de la premisa că toată lumea a auzit măcar de semnificaţia unui atu în jocurile de cărţi (carte sau culoare socotită a avea cea mai mare valoare; element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o şansă în plus). Pe scurt: e de bine. Acest “bine” vreau însă să-l argumentez în cele ce urmează.
De ce să continuăm să cultivăm rapiţă?
Evoluţia din ultimii ani ne îndeamnă la o astfel de întrebare! Îmi propun să vă prezint 10 argumente solide pentru a vă convinge că, poate mai mult ca oricând, este nevoie de rapiţă în exploataţiile agricole din România.
Intrând direct în miezul problemei, graficul alăturat ilustrează situaţia evoluţiei din ultimii trei ani a culturii de rapiţă în ţara noastră, prin compararea suprafeţei semănate cu cea estimată a fi ieşit din iarnă.
Privite “la rece”, cifrele din graficele prezentate reflectă un regres nemaiîn-tâlnit al unei culturi în România; poate comparabil cu cel al diminuării drastice a suprafeţelor cultivate cu soia, începând cu 2007 (anul aderării ţării noastre la Uniunea Europeană şi cel în care cultura de soia Roundup Ready a fost interzisă).
Cauzele nu au fost cele de natură legislativă de această dată, ci mai degrabă legate de condiţiile meteorologice, total nefavorabile. Mă refer la seceta severă din vara trecută (care nu a permis semănatul în bune condiţii), dar şi la gerul aprig din timpul iernii (care a distrus şi ceea ce mai reuşise să răsară în toamnă).
Decalogul plusurilor
1. Asolamentul este una dintre verigile de bază care conduc la un bun management al culturilor în fermele performante. Nu putem continua să cultivăm trei specii (grâu, porumb şi eventual floarea soarelui) fără să mărim riscul de infestare cu boli şi dăunători; nemaivorbind de riscurile ineficienţei financiare.
2. Rapiţa necesită o distribuţie a lucrărilor diferită de cea a celorlalte culturi. Mă refer în principal la semănat. Imaginaţi-vă că fermele care nu au în asolament rapiţă, se aglomerează în primăvară la semănat porumb, floarea soarelui şi soia pe suprafeţe mari. Acest lucru duce la întârzieri şi, aproape implicit, la scăderi de producţie semnificative, totuşi greu de cuantificat.
3. Condiţiile pedoclimatice din ţara noastră, pledează şi ele în favoarea cultivării rapiţei. Dacă ne uităm la statistica din ultimii trei ani, vom constata că doar 2011 a fost deosebit de nefast, iar anii 2009 şi 2010 s-au încadrat în limitele normale şi medii ale întregii zone continentale.
4. A trecut deja ceva timp de când energia regenerabilă a fost identificată drept alternativa combustibililor fosili. Aceasta reprezintă o sursă de energie durabilă, care protejează şi mediul în conjurător, prin diminuarea cantită-ţii de dioxid de carbon eliminat.
Ţinta Uniunii Europene până în anul 2020 este ca 20 de procente din totalul energiei utilizate să provină din surse regenerabile, una dintre acestea fiind cultura de rapiţă.
Graficul 3 ilustrează nevoia de rapiţă exprimată în milioane de tone (pentru a reuşi să satisfacă necesarul de biocombus-tibil la nivel continental). Linia portocalie reprezintă producţia de ulei de rapiţă obţinută în anul 2010. Ţinta pentru 2020 este de 25 milioane de tone, dar potenţialul de producţie (linia roşie) se va situa la circa 20 milioane de tone, cifra care nu satisface cererea. Concluzia e simplă: în viitor, va trebui să producem tot mai mult pentru a acoperi nevoia tot mai mare din interiorul UE.
Acest lucru se poate realiza în două moduri: fie crescând producţia pe unitatea de suprafaţă, fie mărind suprafeţele cultivate. Şi vreţi să vă mai spun ceva: vom face uz de ambele posibilităţi; în România mai mult ca oriunde!
Mai sus este transpusă grafic (grafic 5) producţia medie la hectar realizată în principalele ţări europene cultivatoare de rapiţă. România, cu o medie de 1.6 t/ha, a fost devansată de state cu o tradiţie mai slabă în agricultură.
Aici trebuie subliniat faptul că hibrizii Dekalb (DK Expower, DK Exstorm, Exagone etc.) - lansaţi în ultimii cinci ani în România - au un potenţial genetic de producţie cu 400% mai mare decât media naţională!
5. Preţul recoltei. Din cauza consumului tot mai mare de combustibil (explicat la punctul anterior), dar şi a tendinţei mondiale de creştere a preţului ţiţeiului brut, ne aşteptăm ca şi preţul uleiului de rapiţă să urce cel puţin în progresie matematică. La această oră se vorbeşte de un preţ cuprins între 470 şi 550 euro pe tonă de rapiţă. Aici se poate vedea dinamica preţului la ulei, cu precizarea că, începând din octombrie 2011, acesta creşte continuu, ajungând la 1000 euro/tonă.
6. Următoarele patru motive sunt date chiar de caracteristicile hibrizilor Dekalb. Prima la care mă refer este vigoarea deosebită a plantelor la răsărire.
Hibrizii Dekalb sunt amelioraţi astfel încât să permită o creştere rapidă şi viguroasă în primele stadii de vegetaţie ca atunci când intră în iarnă, planta să fie bine şi calitativ dezvoltată pentru a supravieţui. Acest atu le conferă fermierilor posibilitatea să semene Dekalb chiar şi în ultima perioadă a ferestrei optime. Mă refer cu precădere la hibrizii noi - DK Expower, DK Exstorm, DK Excellium şi DK Extec, dar şi la Exagone; avantaj deosebit de util mai ales în verile secetoase.
7. Toleranţă la ger. Hibrizii Exotic şi Executive sunt renumiţi pentru modul în care suportă temperaturile scăzute mai ales în zonele din Moldova şi nord-vestul Transilvaniei.
8. Rezistenţa la scuturare este, poate, cea mai evidentă caracteristică Dekalb (vizibilă în perioada recoltării). Este de notorietate faptul că unul dintre cele mai mari riscuri ale culturii de rapiţă îl constituie pierderile majore din timpul recoltării.
Din cauza supra-coacerii, silicvele se pot deschide la cea mai mică adiere de vânt sau chiar prin contactul cu componentele active ale combinei. Practic, toate atuurile oferite de genetica hibridului (capacitate de producţie, toleranţă la boli etc.) se pot duce pe apa sâmbetei din cauza sensibilităţii la scuturare. Ei bine, fără excepţie, toţi hibrizii Dekalb sunt amelioraţi superior pentru a nu se scutura. De aceea, recomandăm ca în condiţii normale să nu fie trataţi cu adezivi. Extend excelează la acest capitol.
9. Capacitatea hibrizilor Dekalb de a emite ramificaţii secundare şi terţiare. Cel mai bine am testat acest lucru în acest an agricol când, din cauza gerurilor de peste iarnă, desimea plantelor pe metru pătrat a scăzut considerabil.
Culturi considerate pierdute, au regenerat! Plantele au emis ramificaţii nu de la treimea inferioară, aşa cum eram obişnuiţi, ci chiar de la colet. Mai jos vă ofer o imagine cu o cultură de Extend având desimea de 8-max 10 plante pe metrul pătrat care, după estimările noastre, va da o producţie de cel puţin 2,5 tone/ha. 10.
În fine, ca ultim şi, poate, cel mai interesant argument în favoarea cultivării rapiţei - a hibrizilor Dekalb, în special, este sistemul Monsanto de bonificare, pe bază de Voucher, prin care încercăm să-i stimulăm pe acei cultivatori dornici să performeze utilizând cea mai nouă genetică a companiei noastre.
Voucher-ul ne permite să fim mai aproape de fermieri, să recompensăm performan-ţa şi profesionalismul, oriunde l-am găsi!
Cele zece puncte forte sper că v-au stârnit dorinţa de a semăna rapiţă şi în sezonul următor. Dacă totuşi mai ezitaţi, vă recomandăm să urmăriţi articolele următoare în care specialiştii Dekalb vor scoate “la bătaie” alţi aşi din mânecă.
Gabriel Băeaşu
Director General Monsanto România SRL
Impactul diferitelor sisteme de cultură asupra concentraţiilor de micotoxine din boabele porumbului
Porumbul poate conţine trei micotoxine importante: fumonizinele, produse de ciupercile Fusarium verticillioides şi Fusarium proliferatum, aflatoxinele, produse de Aspergillus flavus şi Aspergillus parasiticus, şi deoxinivalenolul (DON), produs de ciuperca Fusarium graminearum.
Din cauză că au efecte toxice şi carcinogene asupra oamenilor şi animalelor, în foarte multe ţări au fost stabilite nivelurile maxime la care micotoxinele pot fi admise în alimente şi furaje. În Uniunea Europeană, conform reglementării 1881/ 2006, nivelul maxim al conţinutului de aflatoxină B1 (cea mai toxică dintre aflatoxine) admis în cereale, inclusiv în porumbul neprelucrat, este de 2,0 µg/kg, iar suma conţinuturilor de aflatoxine B1, B2, G1 şi G2 nu trebuie să depăşească 4,0 µg/kg. Conform aceleiaşi reglementări, cantităţile maxime de DON şi fumonizină admise în cereale, inclusiv în porumbul neprelucrat, sunt de 1,75 µg/ kg şi, respectiv, 2,0 µg/kg.
Datele furnizate de sistemul de alertă pentru alimente şi furaje din Uniunea Europeană arată că prezenţa afalatoxinelor şi fumonizinei a fost notificată în aproape 90 de loturi de boabe de porumb convenţional şi în 18 loturi de boabe de porumb organic. În schimb, în boabele porumbului Bt, posesor al transgenei care îi conferă rezistenţă la atacul sfredelitorului european al tulpinilor (Ostrinia nubilalis), singura plantă transgenică a cărei cultivare este aprobată în Uniunea Europeană, nu a fost semnalată prezenţa acestor micotoxine.
Rezultatele analizelor efec tuate în România, în anii 2008 şi 2009, au evidenţiat prezenţa micotoxinelor în probele de porumb, indiferent de siste mul de cultură utilizat, în marea majoritate a cazurilor însă, la niveluri inferioare celor admise de reglementările în vigoare.
Valorile medii ale conţinuturilor de micotoxine determinate în probele prelevate de la hibrizii convenţionali au fost însă semnificativ mai mari decât valorile medii ale conţinuturilor de micotoxine determinate în probele prelevate de la hibrizii de porumb transgenic YieldGard în 6 localităţi, în anul 2008, şi în 12 localităţi, în anul 2009. Conţinuturile de micotoxine au variat şi în funcţie de locul de provenienţă a porumbului şi de anul de cultură, probabil sub influenţa nivelului de infestare cu sfredelitorul european al tulpinilor.
Rezultatele cercetărilor noastre demonstrează că prin aplicarea tehnologiei Bt se pot reduce semnificativ nivelurile micotoxinelor în recolta de porumb. Atacurile sfredelitorului european al tulpinilor constituie principalul factor care predispune porumbul la contaminarea cu micotoxine, leziunile la nivelul boabelor favorizând instalarea ciupercilor producătoare de toxine.
Faptul că porumbul Bt conţine cantităţi semnificativ mai mici de fumonizină şi DON decât porumbul convenţional a fost evidenţiat de rezultatele unor studii efectuate în zone dintre cele mai diferite, atât în câmpuri de testare cât şi în culturi comerciale (Statele Unite ale Americii, Franţa, Spania, Germania, Argentina).
Prof. univ. dr. Elena Marcela BADEA
Cum îţi aşterni, aşa vei… recolta
“Un lucru este clar: cu rapiţa nu mai este de joacă! Trebuie să îi acorzi o atenţie deosebită; aş putea spune ca unui copil mic. Aşa cum îl creşti, aşa îl ai!”, afirmă ing. agr. Ion Soare care, alături de ing. Antonio Muccio, gestionează “viaţa” celor 2250 hectare ale SC Iragri Ital Group de la ferma din localitatea argeşeană Merişani.
“Prefer să suflu şi în iaurt”, mărturiseşte Antonio Muccio, făcând referire la caznele prin care a trecut împreună cu colegul său, în 2010, când lucrările de pregătire a terenului au fost făcute cu întârziere, iar toată toamna şi iarna au stat cu sufletul la gură în privinţa viitorului culturii de rapiţă. “Din fericire, seceta a fost întreruptă brusc pe la sfârşitul lui septembrie, ceea ce a ameliorat problema pregătirii patului germinativ, plantele intrând în cele din urmă bine în iarnă”, completează ing. Soare. În 2011 a fost o primăvară bună din punct de vedere climateric, “tratamentele la rapiţă putând fi făcute la timp şi, în final, ne-am închis pe o producţie medie de 2 t/ha.
Am avut o suprafaţă de 435 ha cu rapiţă, din care 100 ha pentru prima dată cu Dekalb”.
După asemenea experienţe, cei doi agronomi de la Merişani s-au gândit să facă “o nebunie”. Unde nu-i risc, nu-i reuşită!
Să surprindem!
“În vara trecută aveam planificate 340 ha de rapiţă şi vroiam să facem ceva NOU, ceva cu care să surprindem… Am decis ca imediat ce recoltăm, a doua zi să începem lucrările. Jumătate din suprafaţă să o arăm şi cealaltă jumătate să o scarificăm, aplicând totodată un disc şi un combinator în pregătirea patului germinativ. Pe 25 august, am început semănatul, pe 2 septembrie l-am terminat; din cauza secetei, am mers pe o densitate de 750.000 boabe /ha (cu toţii ne aşteptam la o secetă dură; sămânţa stătea în pământ ca şi în sac)”, povestesc cei doi. În cele din urmă au venit şi două reprize de ploaie consistentă şi rapiţa evolua deja ca în condiţiile unui an normal. “La intrarea în iarnă, rapiţa noastră era în stadiul de 8 – 10 frunze. N-am mai aplicat tratament din cauza temperaturilor mult prea scăzute şi în primăvară ne-am trezit şi noi cu fenomenul de descălţare, dar în procent mic, suprafaţa întoarsă fiind de 15 ha”, subliniază ing. Muccio.
Creştem cu Dekalb
Ambii ingineri au remarcat “demarajul” mult mai bun al hibrizilor Monsanto (INOVAŢIE - EXTEC, EXSTORM, EXPOWER) în comparaţie cu ceilalţi: explozia-plecarea-dezvoltarea rapidă a plantelor. “Estimăm o producţie de aproximativ 3t/ha”.
“Ne-am propus ca în sezonul viitor să creştem cultura de rapiţă la 450 ha (deocamdată mai mult nu ne permite rotaţia culturilor)”, dezvăluie agronomii Soare şi Muccio, “o mare pondere urmând să-i aibă hibrizii Dekalb pentru că, an de an, am fost foarte plăcut surprinşi de genetica Monsanto”.
Dan STROE
Semănatul rapiței în condiții de secetă
Rapița de toamnă (științific, Brassica napus L. ssp. Oleifera) constituie în prezent o cultură deosebit de importantă atât prin prisma valorificării eficiente a mașinilor, utilajelor şi a echipamentelor, cât şi prin beneficiile sigure şi rapide pe care le aduce cultivatorilor. Cultura şi-a câștigat un loc fruntaş în cadrul asolamentului, fiind nelipsită din fermele ce dispun de utilaje şi echipamente moderne, dar mai ales de specialiști care cunosc şi aplică foarte bine verigile tehnologice.
Managementul corect al culturii rapiței de toamnă presupune luarea unor decizii care să ţină cont de: planta premergătoare, condițiile de sol, alegerea hibrizilor, momentul semănatului, desimea plantelor, fertilizarea etc.
Planta premergătoare
În general, cele mai bune plante premergătoare sunt cele care eliberează terenul devreme şi lasă un timp suficient pentru efectuarea lucrărilor de bază ale solului şi acumularea apei necesare răsăririi: cerealele de toamnă, cartoful timpuriu, mazărea, borceagul de toamnă şi trifoiul roşu după prima coasă.
Condițiile de sol
Condițiile deosebit de secetoase din 2011 (în special august şi septembrie), au îngreunat foarte mult metodologia pregătirii terenului. În fapt, a fost reanalizată tehnologia clasică, iar unele verigi procedurale au fost adaptate noilor condiții.
Pregătirea terenului
Mai jos este o sinteză a recomandărilor menite să sporească șansele de reușită ale culturii rapiței de toamnă:
• evitaţi amplasarea culturii pe soluri: argiloase grele, în care stagnează apa sau cu drenaj slab; • pH-ul solului trebuie să fie neutru sau ușor acid;
• pe secetă, după recoltarea plantei premergătoare, dacă nu se poate efectua lucrarea de bază a solului, atunci trebuie făcută imediat o dezmiriștire la o adâncime de 5-7 cm (pentru a întrerupe capilarele solului şi a opri evaporația), urmată de o tăvălugire ușoară;
• sistemul convențional de lucrare a solului (arătura) se va efectua doar dacă există suficientă umiditate în sol şi condiții favorabile; în caz contrar, va fi înlocuit cu sistemul minim: lucrarea solului în benzi (strip tillage) sau semănat direct (direct planting);
• pregătirea foarte bună a patului germinativ este esențială, ținând cont de dimensiunile foarte mici ale semințelor de rapiță şi adâncimea mică de semănat. Solul trebuie să fie nivelat, fără bolovani şi umed (2,5-3,5 cm pe adâncime);
• contactul semințelor cu solul umed este foarte important pentru o răsărire rapidă şi uniformă. Pământul trebuie pregătit astfel încât să reducă la minimum distrugerea texturii;
• unde permite umiditatea, în cazul tehnologiei clasice, ultima trecere în vederea pregătirii patului germinativ, ar trebui să aibă loc cu cel puţin 7 zile înainte de semănat (pentru a reface capilaritatea şi a aduce umiditatea spre suprafaţă);
• tăvălugitul poate fi utilizat concomitent sau după ultima lucrare, pentru a compacta ușor solul şi a aduce umiditatea din sol în zona adâncimii de semănat. Procedura asigură încorporarea sămânţei la adâncimea optimă şi punerea ei în contact cu solul;
• la recoltarea plantei premergătoare, recomandăm folosirea echipamentelor prevăzute cu tocătoare, care să mărunțească resturile vegetale la o dimensiune de 5 cm şi să le împrăștie uniform. Dacă nu există, atunci trebuie eliberat terenul de aceste resturi;
• dacă apar samulastra sau buruienile, acestea trebuie eradicate pentru a evita competiția pentru apă şi hrană, precum şi elongația excesivă a plantelor (diminuează rezistenţa în timpul iernii);
• după recoltarea plantei premergătoare şi până la semănat trebuie conservată apa din sol prin reducerea la minimum a lucrărilor. Controlul buruienilor este foarte important să se facă prin tratamente chimice şi nu prin lucrări repetate cu utilaje agricole.
Alegerea hibrizilor
Deciziile care stau la baza selecției hibrizilor ce urmează a fi cultivați, diferă, de la caz la caz, în funcție de mai mulți factori:
• vigoarea la răsărire şi viteza de creștere în toamnă. Plantele se pot dezvolta rapid şi recupera în cazul în care avem o răsărire mai târzie, cauzată de umiditatea redusă a solului;
• potențialul de producție;
• rezistenţa la iernare;
• rezistenţa la scuturare;
• rezistenţa la frângere;
• toleranţa faţă de boli etc. Momentul semănatului Semănatul în perioada optimă este deosebit de important pentru creșterea şi dezvoltarea suficientă a culturii, care să-i asigure supraviețuirea peste iarnă.
• Perioada propice semănatului variază în funcție de regiunea geografică şi este cuprinsă în intervalul 20 august-15 septembrie;
• Semănatul devreme poate asigura o răsărire mai uniformă. Dar trebuie intervenit cu regulatori de creștere, dacă dezvoltarea este bună şi toamna mai lungă. Dacă nu se aplică regulatorii, se reduc șansele de supraviețuire peste iarnă. Semănatul prea târziu nu permite acumularea de rezerve suficiente în plantă (zaharuri) care să-i asigure supraviețuirea peste iarnă.
Se consideră că stadiul optim de dezvoltare a rapiței la intrarea în iarnă este când plantele au 8 frunze, diametrul coletului în jur de 8 mm, iar rădăcina pe o adâncime de 8 cm.
Desimea plantelor
Hibrizii de rapiță Dekalb sunt adaptați la variații foarte mari privind desimile de semănat.
• recomandăm 45-50 b.g./m2 , respectiv 35-45 plante/m2 la ieșirea din iarnă, cu mențiunea că 11-22 plante sănătoase/m2 , distribuite uniform, pot asigura până la 90% din potențialul maxim de producție.
Semănatul la desimi prea mici, îngreunează controlul buruienilor, iar semănatul la desimi prea mari determină apariția unor plante mai puțin viguroase, susceptibile la alungirea tulpinii, cu o rezistenţă mai scăzută la ger şi cu ramificații ce pornesc din treimea superioară a plantei.
Fertilizarea
Fertilitatea solului şi aplicarea îngrășămintelor joacă un rol foarte important în reușita culturii.
• dozele de azot trebuie aplicate cu moderație în toamnă, pentru a evita creșterea în exces, presiunea ridicată de boli şi scăderea rezistenţei la iernare;
• trebuie ținut cont şi de cantitatea de resturi vegetale care rămâne de la planta premergătoare. Pentru mineralizarea acestora, microorganismele consumă azotul din materia organică facilitând apariţia aşa numitei „foame de azot”. Pentru a o evita, recomandăm aplicarea suplimentară de azot (5-8 kg s.a. pe tonă de resturi vegetale);
• îngrășămintele cu fosfor şi potasiu trebuie aplicate în doză completă odată cu efectuarea lucrării de bază sau la pregătirea patului germinativ;
• completarea necesarului de azot, sulf, calciu şi microelemente se face în primăvară. Riscurile pe care le implică seceta din perioada semănatului pot fi diminuate semnificativ prin respectarea pachetului de măsuri prezentat mai sus.
Gabriel GHIŢĂ Ionuţ DROBOTĂ
Apariţia copililor la hibrizii de porumb
Cum nu mai e mult şi intrăm în sezonul de porumb şi, fiindcă anul trecut au fost foarte multe discuţii despre apariţia copililor la această plantă şi felul cum influenţează aceştia potenţialul de producţie al hibridului, în materialul următor doresc să prezint câteva aspecte pentru a lămuri acest fenomen.
Apariţia copililor este o reacţie fiziologică normală a porumbului.
Copilii sunt, de fapt, ramuri ce se dezvoltă din mugurii axilari (în partea de jos a tulpinii), asemănătoare, din punct de vedere morfologic, cu tulpina principală şi capabile să-şi formeze propriul sistem radicular, noduri, internoduri, frunze, flori femele şi mascule.
Cei mai mulţi agronomi sunt de acord cu faptul că apariţia copililor reprezintă un semnal ce arată că procesul de creştere al porumbului este normal, cu niveluri ample de nutrienţi, apă şi lumină.
Unul sau mai mulţi copili apar, de obicei, dacă tulpina principală este rănită sau distrusă de grindină, îngheţ, insecte, vânt, roţi de tractor, organe active ale utilajelor, erbicide aplicate necorespunzător etc., în prima parte a sezonului.
Dacă daunele se ivesc destul de devreme în perioada de creştere, copilii pot produce ştiuleţi recoltabili.
Copilii ce apar târziu, de regulă nu au suficient timp să dezvolte ştiuleţi care să ajungă la maturitate înainte să fie distruşi de o brumă de toamnă.
Studii recente au arătat că transferul de zaharuri între planta principală şi copili este foarte redus înainte de apariţia paniculului. Cu toate acestea, după mătăsire şi în timpul formării cariopselor, cantităţi substanţiale de zaharuri se pot transfera din copilii fără ştiuleţi către ştiuleţii de pe planta principală. Când există ştiuleţi atât pe planta principală, cât şi pe copili, transferul de zaharuri este foarte mic.
Planta principală şi copilii acţionează independent, fiecare primind zaharuri din propriile frunze. Astfel, ştiuleţii subdezvoltaţi, care pot să apară pe copili, nu au nici un impact asupra dezvoltării ştiuletelui de pe planta principală, aşa cum se credea odată.
Apariţia excesivă a copililor poate indica probleme de densitate sau distribuţie. Dacă apariţia copililor este asociată cu goluri pe rânduri sau o densitate a plantelor mai mică decât cea optimă, aceste probleme trebuie corectate cu prioritate faţă de selecţia hribridului, pentru a asigura o recoltă superioară.
Ionuţ DROBOTĂ
Rapiţa – Regina Sudului
Perseverenţă, energie, optimism
Doi oameni - Nihat TAKAK (inginer agronom) -pasionat de pescuit - şi Yannick HEBERT (administrator) - pasionat de rugby - au ridicat un “imperiu agricol” care se întinde între comunele Peştera şi Nicolae Bălcescu (1120 ha), cultivat cu grâu, orzoaică, orz şi rapiţă (în asolament) şi legume-fructe precum: fasole, năut, roşii, pepeni, ardei, căpşuni. Acest “imperiu” este o parte dintr-un consorţiu turc de agribusiness, OZLER ZIRAAT, specializat în producţia şi comerţul cu citrice, şi poartă numele: SC AGROTERRA Import-Export SRL şi are 20 angajaţi.
De ce cultivaţi rapiţă?
Cultura rapiţei asigură în prezent profitul cel mai mare în fermă. În anul cel mai secetos, cu producţia de 1,3 t, am reuşit să acoperim toate cheltuielile. Am realizat că se poate investi şi încredere, şi financiar, în cultura de rapiţă.
Pe de altă parte, momentan avem posibilităţi reduse pentru a introduce alte culturi în asolament, din cauza unei pieţe de desfacere deficitare.
Când aţi înfiinţat societatea?
Societatea a cumpărat pământ în România în 2004, iar doi ani mai târziu a început să activeze.
Prima experienţă cu Dekalb?
Produsele Dekalb le-am testat pentru prima oară în 2009, când am cultivat 33 ha cu rapiţă Exagone şi am obţinut producţii de peste 3 t, media fiind până atunci de 2,2 t. Aici trebuie să amintim şi condiţiile secetoase caracteristice zonei Peştera.
Ce aţi remarcat la hibrizii noştri în comparaţie cu ai concurenţei?
Sunt câteva elemente definitorii: adaptarea mare a hibrizilor DK la condiţiile de mediu; rezistenţa la iernare; rezistenţa la boli şi scuturare; producţii ridicate şi profitabilitate.
Care e ponderea hibrizilor DK în ferma pe care o conduceţi?
În 2009-2010 aveam 33 ha DK din totalul de 450 ha (7% pondere). În sezonul următor, 150 ha DK (Executive, Exotic, Extend) din cele 234 ha (64% pondere), iar în prezent avem 100% hibrizi Dekalb (Expower şi Extend), adică 105 ha, dar au ieşit cu bine din iarnă doar 65 ha.
Aţi avut un moment în care aţi dorit să renunţaţi?
Agricultura este un domeniu provocator, mai ales când nu poţi controla condiţiile de mediu. De aceea trebuie să fim adaptabili şi rezistenţi la toate schimbările. Legă- tura cu natura şi faptul că agricultura este o ramură cu continuitate, ne motivează să fim pregătiţi, receptivi la nou şi să mergem înainte.
Cum vedeţi acest an agricol?
2011-2012 a început cu secetă şi temperaturi scăzute încă din toamnă, iar primă vara s-a accentuat seceta şi s-a corelat cu temperaturi foarte ridicate, atipice pentru perioadele respective. Până pe 15 mai s-a dovedit a fi dificil, însă după această dată a început să revină la normalitate.
Care sunt secretele unei producţii profitabile?
Perseverenţă, energie şi optimism, implicare în toate activităţile, dedicare, dragoste pentru agricultură. Şi tehnologia (de la semănat, până la recoltat). Aici putem să vă spunem cum am procedat noi: după recoltarea plantei premergă- toare - tocător, arat, discuit, aplicare îngrăşăminte complexe, sub disc, semănat, tă- vălug – au urmat tratamentele în vegetaţie (toamna, insecticide contact; primă- vara, ierbicid pentru samulastra şi insecticide contact, la înflorire două insecticide, contact şi sistemic). De obicei, aplicăm şi foliare pe baza de bor, anul acesta însă nu a fost posibil.
Agricultura ca stil de viaţă
Într-una din zilele lui 2003, sexagenarul Vasile Gheordunescu a convocat consiliul de familie, a plasat fiecare membru la locul potrivit şi au înfiinţat un business în comuna Mereni din Constanţa: SC AgroGheordunescu. S-au gândit la o fermă şi nu la altceva fiindcă “agricultura a fost şi este o oportunitate de afacere pentru noi”. În plus, Vasile Gheordunescu este de profesie tehnician agricol şi mecanic auto. Au pornit de la 350 ha, iar acum au 920 şi un impresionant parc auto, pe care intenţionează să-l reînnoiască şi să extindă ferma.
Cum se arată anul agricol?
A început dezastruos, însă odată cu venirea precipitaţiilor de luna trecută, culturile arată nesperat de bine.
Ce cultivaţi?
Avem în asolament grâu, orz, floarea soarelui, porumb şi rapiţă. Rapiţă Dekalb. Am testat hibridul Exagone în 2009, când din totalul culturii de rapiţă, 43% a fost cu produs Dekalb. Anul trecut, am semănat Exstorm, într-o pondere de 11%.
Cum aţi descoperit produsele Dekalb?
În urmă cu şapte ani, am cultivat pe 100 ha porumb DK şi am obţinut o produc- ţie medie de 9 t. În 2009, am cultivat rapiţă Exagone pe suprafaţă de 60 ha din totalul de 140 ha alocate şi am obţinut o producţie medie de 3 t. Anul trecut am semănat 170 ha rapiţă (până în primăvară am pierdut 50 ha) din care 13 ha însămânţate cu DK Exstorm. Promovarea în judeţ şi rezultatele de producţie avantajoase obţinute în zonă, m-au determinat şi în sezonul trecut să folosesc hibrizi Dekalb. Este un brand care se respectă, are istorie, vine mereu cu noutăţi în întâmpinarea fermierilor.
Aţi identificat avantaje ale hibrizilor Dekalb? Care ar fi acestea?
Sunt hibrizi aclimatizaţi la condiţiile de mediu din ţara noastră. Aduc mereu ceva nou, iar calitatea este garantată.
De ce cultivaţi rapiţă?
Fiindcă este o cultură plăcută, însă foarte complexă. Se poate observa uşor evoluţia, iar asta înseamnă că poţi interveni la timp. Toamna eliberează devreme terenul. Este o cultură profitabilă.
Moment de vârf vs. moment de declin
Mereu am avut producţii constante, însă ca şi performanţă financiară sezonul 2010-2011 este de referinţă pentru fermă. De renunţat, nu mi-a trecut niciodată prin cap. Agricultura pentru mine este un stil de viaţă şi în acelaşi timp o investiţie pe termen lung. Îmi place pentru că este un domeniu provocator.
Există reţeta producţiei de succes?
Respectarea tehnologiei, fără a sări peste etape şi verigi (controlul dăunătorilor, tratamente, fertilizare, lucrările solului, rotaţia) şi abordarea culturilor cu atenţie deosebită sunt factori determinanţi pentru o cultură “pe plus”. Ce faceţi când nu sunteţi pe câmp? Îmi place foarte mult să că- lătoresc, dar şi mai mult îmi place să-mi petrec timpul cu familia.
Ana Maria BALCĂ
Fii cu ochii pe rapiță!
Tânăr, burlac, specializat în economia agricolă, Hans Poulsen (foto) a decis, în urmă cu trei ani, să vină în România să-şi deschidă o fermă deoarece spune că ţara noastră “are unul dintre cele mai bune soluri din Europa”. În prezent, la JD Agro Cocora SRL sunt cultivate: 2750 ha cu porumb, 800 cu floarea soarelui, 170 cu rapiţă (rămase din cele 500 însămânţate), grâu - 1700, ridiche - 26 ha, 28 ha cu sorg şi 35 ha cu lucernă. La fel de “bogată” este societatea şi ca număr de angajaţi (32), şi din punct de vedere al parcului de utilaje (tractoare, combine, camioane, semănători, cultiva toare etc.), şi al depozitării (siloz, hala).
Doar DK ExPower a ieşit din iarnă
Familiarizat din Danemarca cu produsele Dekalb, Poulsen a căutat şi pe piaţa românească un hibrid cu calităţi similare. Astfel a ajuns la DK ExPower, pe care l-a folosit anul acesta pe 170 ha din totalul de 500 alocate culturii de rapiţă. “Ţin să precizez că aceste hectare sunt singurele care au supravieţuit iernii”, subliniază fermierul.
El spune că apreciază produsele Dekalb fiindcă producţia de rapiţă e mai bună, germinaţia de asemenea, rezistenţa la iernat şi la scuturare mult superioară altor hibrizi cu care a mai lucrat.
Un alt avantaj pe care-l vede la rapiţă îl reprezintă beneficiile pe care le are în rotaţia culturilor; “grâul, de exemplu, este mult mai bun dacă-l semeni după rapiţă”, punctează Poulsen. Ca orice fermier, chiar tâ- năr şi oarecum la început, cum este şi cazul lui Hans Poulsen, a avut şi momente bune şi mai puţin bune în agricultură, dar nimic nu l-a descurajat. “Suntem o companie nouă pe piaţa din România. Încă învăţăm şi investim, deci nu ne-am gândit să renunţăm”, explică danezul.
Un an provocator
“Ne aflăm într-un an agricol provocator din cauza perioadei prelungite de secetă din toamna trecută. Nu am avut ploi deloc în septembrie, foarte puţin în octombrie, din nou fără ploi în noiembrie. În plus, grâul, orzul şi rapiţa au fost răvăşite şi din cauza perioadei foarte calde de la începutul lui ianuarie, apoi de ger şi zăpezile abundente (deşi în unele regiuni nu a fost zăpadă, ci doar vânt foarte puternic).
Am replantat multă rapiţă pentru că nu a supravieţuit iernii, lucru care ne-a dezamăgit foarte tare deoarece reuşisem să semănăm la timp în toamnă, dar acum avem condiţii excelente pentru culturile de primă- vară. Am reuşit să păstrăm umiditatea în sol şi să avem o germinaţie uniformă. Însă totul se datorează oamenilor care lucrează în această fermă. Acum, treaba noastră este să păstrăm apa în sol pentru cultura de rapiţă care urmează în această vară”, astfel rezumă danezul de la Cocora anul pe care-l parcurgem.
În medie, producţia la JD Agro Cocora SRL este de 3,5 t/ha, dar odată cu noile utilaje care sunt aşteptate acolo, echipa speră să ajungă la 4 t/ha.
Experienţa consolidează încrederea
L-am rugat pe Hans Poulsen să ne divulge câte ceva din reţeta succesului unei culturi de rapiţă bazată pe propria experienţă şi am aflat de la el că sunt câteva lucruri de care trebuie neapărat să se ţină cont, importanţa lor fiind egală: pregătirea terenului; plasarea sămânţei la 2-3 cm adâncime (ca să ajungă la umiditatea din sol); semă-natul în perioada optimă (ca să fii sigur că ai germinaţie bună); aplicarea îngrăşământului la momentul oportun; să ţii câmpul curat; să-l aperi de dăunători. E aproape vital ca planta să se dezvolte în toamnă, să aibă o rădăcină puternică aşa încât să poată trece cu bine peste iarnă. “Cum să vă spun, rapiţa este o cultură mai leneşă, nu prea îşi vede singură de ea. Trebuie mereu să-i acorzi atenţie şi să fii cu ochii pe ea”, concluzionează fermierul.
Şi datorită experienţei din Danemarca, şi datorită celei din România, Hans Poulsen spune că recomandă oricând cu încredere produsele Dekalb, fiindcă niciodată nu l-au dezamăgit. Dacă faci toate cele de mai sus şi mai ai şi un hibrid bun, şansele să ai o cultură de rapiţă de succes sunt aproape asigurate.
Teodor COJOCARU
Un produs căutat
La SC Advidoca SRL din localitatea Drajna (jud. Că- lăraşi) am întâlnit un om dintr-o bucată, care face agricultura de-o viaţă şi spune că, atunci când a fost vorba despre muncă pe teren, a ştiut întotdeauna ce a vrut. Viorel Chirea este absolvent de Agronomie (promoţia 1974), iar de 12 ani e propriul stăpân în ferma sa din Drajna, care deţine aproximativ 1400 de hectare cultivate cu: rapiţă – 370 ha (270 cu DK Exagone şi DK Extend, 100 cu hibrizi de la concurenţă); porumb – 150 ha (DK 4590 şi DK 4608); grâu – 520 ha; orz – 130 ha; floarea soarelui – 130 ha.
Pentru “gospodăria” lui Viorel Chirea lucrează 16 angajaţi, care se folosesc de cele patru combine şi patru tractoare din parcul propriu de utilaje. Experimentatul inginer agronom este familiarizat şi cu accesarea fondurilor europene, având deja două proiecte aprobate, pe viitor inten- ţionând să aplice pentru construcţia unor silozuri şi achiziţionarea unor instalaţii de irigat.
Reuşită 100% cu Dekalb
Cum vă spuneam, Viorel Chirea este un om hotărât, care ştie ce vrea. În toamna trecută, a mizat totul pe rapiţa Dekalb; în cifre – 270 ha semănate cu Exagone şi Extend. Ştiţi care a fost rezultatul după un început de an agricol dezastruos? Absolut toate cele 270 ha au trecut iarna!
Fermierul spune că îi plac produsele Dekalb – cultivă atât rapiţă (de patru ani), cât şi porumb (de trei ani) – fiindcă, “şi acum mă refer strict la rapiţă: are vigoare la răsărire; are pornire rapidă în vegetaţie; are rezistenţă bună la iernat; şi, foarte important, rezistenţă mare la scuturare”.
Tot de la ing. Chirea am aflat că este rentabil să cultivi rapiţă fiindcă e un produs vandabil, căutat de către traderii de cereale. De asemenea, e profitabil fiindcă rapiţa e un bun premergător pentru celelalte culturi.
A trecut, evident, şi prin greutăţi; cum ar fi anul 2007, când cultura a fost calamitată din cauza secetei şi a grindinei. Însă îi place să se raporteze la reuşite şi, din fericire, acestea sunt mai multe: cel mai mare profit, datorită preţurilor bune, l-a obţinut în 2010; cea mai mare recoltă, în 2008. Şi, uite că după toate previziunile sumbre de început, şi 2012 are premisele unui an bun. De obicei, producţia se situa între 2500- 3000 kg/ha.
În urma anilor de lucru cu rapiţa, inginerul agronom a alcătuit un Top 3 al fazelor esen- ţiale pentru a avea o cultură de succes: pregătirea corespunză- toare a terenului; menţinerea umidităţii în sol şi respectarea tehnologiei. Atunci când nu gândeşte strategii de extindere a fermei, de modernizare a parcului de utilaje sau nu alcă- tuieşte proiecte pentru accesare de fonduri europene, lui Viorel Chirea îi place să se relaxeze la pescuit, să-şi petreacă timpul cu familia, acasă sau în excursii prin ţară sau străinătate.
Claudiu KIVU
Tractoare John Deere seria 8RT - șenile pentru o productivitate mai mare
Începeţi devreme şi lucraţi până târziu pe câmpuri prea umede, prea noroioase sau în pantă pentru un tractor cu roţi. Tractorul 8RT vă oferă performanţă şi confort.
În plus, vă veţi bucura de confortul transmisiei opţionale AutoPower (dotare de bază la 8360RT).
Punctele forte ale gamei 8RT sunt:
• Cabină confortabilă CommandView II
• Viteză de deplasare pe drum de până la 42 km/h datorită suspensiei pneumatice unice
• Tracţiune mai puternică, mai bună şi o deplasare mai lină
• Cu până la 35 de CP suplimentari în timpul aplicaţiilor nonstaţionare cu priza de putere şi aplicaţiile de transport
Tractoarele seria 8RT au un ampatament de 2515 mm. Avantajele acestuia includ o stabilitate mai mare şi o distribuire mai bună a greutăţii. Sistemul de echilibrare şi suspensia pneumatică asigură un confort şi o versatilitate remarcabilă.
Utilajul de erbicidat 4730
Rezervor de 3028 litri şi braţ de pulverizare de 30 m.
Performanţa, confortul, uşurin- ţa de utilizare şi fiabilitatea utilajului de erbicidat 4730 sunt perfecte. Având o gardă la sol înaltă de 1,52 m la configuraţia standard, acesta este alegerea perfectă pentru aplicarea substanţelor chimice de protecţie a culturilor şi a îngrăşămintelor lichide pe culturile înalte şi în stadiile avansate de creştere cu o afectare minimă a recoltei. Alegeţi kitul opţional cu gardă înaltă (High Clearance Kit) pentru o gardă şi mai înaltă de până la 1,92 m.
O performanţă, un confort şi o fiabilitate nemaipomenite pentru suprafeţe întinse, cu următoarele dotări:
• motor de 6,8 L PowerTech Plus (180 kW/245 cp)
• rezervor de soluţie de 3028 L
• braţ de pulverizare de 30 m
• ecran GreenStar 2630
Utilaje autopropulsate John Deere, inteligente, productive şi uşor de folosit
Comenzi intuitive, soluţii inteligente pentru economie de timp şi bani, utilizare de precizie cu ajutorul ghidării prin satelit, utilajele de erbicidat autopropulsate Seria 4x30 de la John Deere le au pe toate. Pentru că puteţi alege dintre patru modele, veţi găsi un utilaj de erbicidat potrivit pentru nevoile dumneavoastră.
Şi pentru a vă ajuta să găsiţi utilajul de erbicidat potrivit pentru ferma dumneavoastră, tot ce trebuie să faceţi este să mergeţi la IPSO Agricultura, dealer-ul John Deere. Personalul acestuia are cunoştinţele şi dăruirea de a vă răspunde la întrebări, precum şi piesele de schimb, service-ul şi asistenţa la care vă aşteptaţi de la un dealer John Deere.
Fertilizarea culturii de rapiţă în toamnă
Există soluţii în materie de fertilizare pentru a conduce planta înspre o dezvoltare corespunzătoare de la răsărire până la intrarea în iarnă. Iată câteva dintre ele:
-- Cu excepţia unui semănat târziu se va încerca LIMITAREA EXCESIVĂ A MASEI FOLIARE pentru a preveni o alungire a tulpinii prematură şi pentru a nu consuma rezervele de zahăr ale rădăcinii principale. Se va încerca limitarea dozei de azot din produsele NPK aplicate odată cu semănatul. Este recomandată aplicarea unui produs NP , PK sau NPK STARTER- doza de azot trebuind să se încadreze între 0 şi max 20 kg.
-- Mărirea disponibilităţii fosforului şi asigurarea unei bune structuri a patului germinativ pentru a facilita DEZVOLTAREA SISTEMULUI RADICULAR. Se va urmări înaintea alegerii produsului NPK destinat fertilizării din toamnă la rapiţă:
- aprovizionarea cu P a solului
- PH-ul solului dat fiind că există blocaje chimice ale acestui element atât pe solurile acide cât şi pe cele bazice
- nevoia de P în funcţie de producţia scontată (pentru 100 kg rapiţă sunt necesare 2,5 kg P2O5).
Soluţiile de fertilizare TIMAC, EUROFERTIL PHISYO+ şi DUOFERTIL asigură un fosfor calitativ disponibil pe întreaga perioadă de vegetaţie a plantei care nu va fi blocat în sol fiind disponibil integral pentru plantă.
În cazul observării unei deficienţe a aparatului radicular după răsărire se poate de asemenea interveni cu biostimulatorul radicular STARTER cu efect asupra dezvoltării radiculare a plantei în faza de 4 frunze prin stimularea absorbţiei fosforului din sol şi stimularea vieţii microbiene.
-- Atenţie la prezenţa unei cantităţi prea mari de materie organică la suprafaţă care ar putea întârzia germinarea seminţei. O soluţie de fertilizare cu Ca din gama EUROEFRTIL PHISYO+ va ajuta la creşterea vieţii microbiene din solurile acide şi la descompunerea mai rapidă a materiei organice şi diponibilizarea elementelor din sol pentru plantă.
-- Conservaţi APA din patul germinativ. Din punct de vedere al fertilizării se va pune accent pe disponibilitatea K, element cheie în managementul apei în plantă. La o deficienţă constatată în analizele de sol se va realiza o fertilizare de bază cu NPK.
-- Necesarul de Sulf al culturii de rapiţă este foarte ridicat. A se încerca utilizarea unei soluţii de fertilizare NPK cu S încă din toamnă - toate produsele solide TIMAC conţin cantităţi însemnate de SO3.
Tehnologia Clearfield®
Rapița este una dintre cele mai importate culturi din Europa. Expansiunea sa a fost încurajată de creșterea cererii pentru ulei vegetal coroborată cu aplicarea tehnologiilor moderne, care fac producțiile mai mari și mai profitabile.
Rapița de toamnă are o perioadă de vegetaţie de aproximativ 300 – 360 de zile, timp în care se confruntă cu o serie de provocări ce trebuie depăşite. De-a lungul anilor, riscurile culturii de rapiță au fost diminuate, iar recoltele au crescut, acestea fiind datorate îmbunătățirilor aduse în domeniul protecției și ameliorării plantelor. Acum, un alt progres tehnologic semnificativ pentru rapiță este: Sistemul de Producție Clearfield®.
Clearfield® este o tehnologie globală și a fost dezvoltată de către BASF şi partenerii săi, pre cum compania Monsanto.
Pentru fiecare cultură pe care fermierii o înfiinţează există provocări unice. Ei trebuie să ia numeroase decizii precum – alegerea soiului, asolamentului, managementul bolilor, buruienilor și dăunătorilor. Acesta este motivul pentru care BASF a dezvoltat Sistemul de Producție Clearfield® cu scopul de a rezolva multe dintre problemele actuale cu care fermierii se confruntă.
Rapița a beneficiat de-a lungul timpului de progresele ameliorării plantelor, cea mai mare descoperire fiind modificarea conținutului uleiului pentru a produce un nivel scăzut de acid erucic la sfârșitul anilor 1960. Aceasta, combinată cu un conținut scăzut în glicozine al uleiului de rapiță, a relansat cultura rapiței la nivel global. Ameliorarea plantelor continuă să caute noi căi către creșterea rezistenței la boli a rapiței.
Ca şi în cazul altor plante cultivate, introducerea hibrizilor a determinat creșterea semnificativă a recoltelor – motiv pentru care mai mult de 50% din rapița de toamnă în Europa și 90% din rapița de primăvară în America de Nord este produsă din semințe hibride.
Sistemul de Producție Clearfield® este o tehnologie dezvoltată în parteneriat. BASF lucrează cu partenerii săi la dezvoltarea sistemului, astfel încât fermierii şi industria agricolă să conştientizeze beneficiile Sistemului de Producție Clearfield® în cultura de rapiţă.
Alături de eforturile BASF, concentrate asupra controlului buruienilor şi dezvoltarea tehnologiilor legate de protecția plantelor, companiile de seminţe s-au dedicat, de asemenea, dezvoltării hibrizilor Clearfield®. Agronomii şi consultanţii lucrează împreună cu BASF și companiile de semințe pentru identificarea căilor prin care rapiţa Clearfield® va optimiza în curând practicile fermierilor. Sistemul Clearfield® la rapiță este compus din:
Sămânță Clearfield®:
• hibrizi de rapiță tradiționali cu toleranță la erbicidul Clearfield®;
• performanțe, productivitate, adaptabilitate la diferite condiții și metode de cultivare.
2. Erbicid Clearfield®:
• spectru larg de combatere a buruienilor anuale, inclusiv cruciferele, cu absorbție prin frunze, rădăcini;
• flexibilitate în aplicare. Avantajele sistemului Clearfield®:
• Un singur tratament împotriva buruienilor anuale.
• Fereastră largă de aplicare în postemergență.
• Funcționează foarte bine indiferent de condițiile de umiditate și sistemul de cultivare.
Moment istoric pentru Dekalb
Un veac de inovaţie
Aş vrea să vă propun un exerciţiu de imaginaţie – sau, pentru cine e mai atras de domeniul SF-ului, o plimbare cu maşina timpului – şi să refacem împreună, pe scurt, dar punct cu punct, povestea brandului Dekalb, care-şi aniversează centenarul în 2012.
Istoria modernă a mărcii a început în 1998, odată cu alăturarea Dekalb Corporation familiei Monsanto, ajungând astfel una dintre cele mai mari firme de agribusiness la nivel mondial.
Dar până la acest moment, haideţi să mergem în „antichitate”…
Ajunşi aici, în secolul trecut, mă întreb (după clasicul model „Ce a fost mai întâi, oul sau găina?”) „ce să fi fost oare”? Nevoia sau viziunea unor oameni…
În anul 1912, unui grup de fermieri din localitatea Dekalb (partea de Nord a statului Illinois) i-a venit ideea să crească productivitatea culturii de porumb, să perfecţioneze calitatea seminţelor, să găsească noi metode de sporire a fertilităţii solului şi să contribuie la dezvoltarea durabilă a agriculturii prin aplicarea celor mai noi informaţii provenite de la cercetătorii din campusurile universitare în fermelor lor. Aşa s-a născut spiritul Dekalb.
Acel grup a înfiinţat Asociaţia de Creştere a Fertilităţii Solului (CSIA) în Dekalb şi a angajat primii tehnicieni fermieri. Asociaţia a avut succes și a servit drept model pentru înfiinţarea Biroului American al Fermelor, cea mai extinsă formă de organizare a fermierilor existentă și astăzi.
Tehnicienii mergeau la membrii asociației și implementau împreună în fermele acestora cele mai noi rezultate ale cercetării știinţifice agricole, precum și cele mai noi metode agrotehnice. Această metodă de transfer a informaţiilor de la universitari la fermieri a fost copiată de către Extension Service System (ESS), înfiinţat câţiva ani mai târziu şi care a jucat un rol vital în creșterea productivităţii agricole în SUA.
Aceiaşi tehnicieni cumpărau îngrășăminte minerale pentru a neutraliza aciditatea ridicată a solurilor de preerie și le vindeau membrilor CSIA cu un profit redus. Tot ei organizau excursii anuale în N-V SUA pentru a achiziţiona seminţe de calitate la preţuri cât mai reduse.
Comerţul, ramura de sine stătătoare
Comercializarea input-urilor agricole a fost atât de profitabilă și cererea a crescut atât de mult încât, în 1917, fermierii au decis ca această afacere să devină corporaţie separată, cu numele Asociaţia Agricolă a localităţii Dekalb (Dekalb Country Agricultural Association). Seminţele au devenit cea mai importantă componentă a afacerii asociaţiei.
Pe atunci, în nordul statului Illinois nu se practica ameliorarea porumbului, agricultorii semă- nau varietăţi neproductive. Tot în 1917 conducerea asociaţiei a decis să-l angajeze pe Charlie Gunn, ameliorator de porumb, care urma să se dedice selecţiei de varietăţi adaptate condiţiilor locale, precum și îmbunătăţirii producţiei la varietăţile cultivate.
Ce a făcut Gunn şi cum s-a schimbat Dekalb după apariţia acestuia în peisaj, vom descoperi, tot împreună, în numărul următor al „Ziarului Dekalb”.
(va urma)
Gabriel BĂEAŞU Director General Monsanto România
